Am stat de vorbă, la final de an, cu generalul (r.) Virgil Bălăceanu despre situația rezervei militare naționale și ezitarea Parlamentului cu privire la adoptarea legii de pregătire a populației, despre ce ar face România într-un scenariu ipotetic în care s-are activa Articolul 5 al NATO și despre achizițiile militare românești din 2023 și viitoare.
MAS : Care sunt principalele trei evenimente de securitate din 2023 care, din punctul dumneavoastră de vedere, au schimbat mediul de securitate, la nivel internațional, sau care vor afecta/influența pe viitor mediul de securitate?
Generalul (r.) Virgil Bălăceanu: Cred că ar trebui să ne raportăm, fără dar și poate, la Ucraina, pentru că este un război care a continuat în 2023, apoi ajungem și la conflictul din Orientul Mijlociu, din Fâșia Gaza, și as dori să luăm în calcul – sigur, este un caz fericit, pentru că nu a fost un conflict, dar situația a fost destul de tensionată și încă nu este pe deplin dezamorsată – și Balcanii de Vest, masarea de trupe sârbe la granița cu Kosovo. Acestea sunt evenimentele care, într-un fel sau altul, afectează climatul, starea de securitate. Vorbim despre Orientul Mijlociu, dar celelalte două sunt legate direct de Europa, chiar dacă unul dintre ele era un posibil conflict. Noi trebuie să fim atenți din acest punct de vedere, dacă ne gândim la vecinătatea cu Ucraina și cu Balcanii de Vest. Măsura în care au influențat și vor influența este legată, mai ales, de ceea ce înseamnă o adaptare a programelor de înzestrare, în primul rând. În al doilea rând, este vorba despre o adaptare a sistemelor de pregătire a forțelor active și, în al treilea rând, sunt niste lecții învățate, mai ales privitor la rezervă, modul în care este folosită rezerva- și mă refer la ambele conflicte, și cel din Ucraina, și cel din Orientul Mijlociu – și rămânerile în urmă pe care România le are, din acest punct de vedere. Iar daca am vorbi de înzestrare, trebuie să vedem și modul în care înzestrarea – care înseamnă cheltuieli foarte mari – se reflectă în industra națională de apărare, fie că vorbim despre sectorul privat, fie că vorbim de cel de stat, lucru care are serioase rămâneri în urmă.
MAS: Ati vorbit despre rezervă și despre faptul că România este puțin în urmă la acest capitol…
Generalul (r) Virgil Bălăceanu: Este serios în urmă, pentru că a existat o stare de ezitare cu privire la abordarea rezervei. Este în urmă pentru că, din punct de vedere politic, asistăm la o întârziere de ani de zile a adoptării în Parlament a legii pregătirii populației pentru apărare, de fapt, pentru amendarea acestei legi, care ar avea consecințe directe asupra construcției rezervei armatei României și, de ce nu, din perspectiva pregătirii rezervei forțelor de securitate prin sistemul voluntariatului. Aici problema devide foarte complexă: dacă nu reușim să refacem rezerva la nivelul minim pe care-l stabilește Statul Major al Apărării, atunci SMAp o sa spună că este nevovie de forme de pregătire permanentă, de reintroducerea serviciului militar obligatoriu, Vor adopta politicienii o asemenea decizie? Mi-este greu să cred. Ca atare, sper că din acest punct de vedere, SMAp și MApN vor fi ajutați nu numai cu legea de pregătire a populației pentru apărare, ci cu întregul pachet de legi care trebuie adaptat condițiilor actuale de securitate. Vorbim despre legea pregătirii populației pentru apărare, dar sunt și alte legi care au fost adoptate cu foarte mulți ani în urmă și care trebuie să se regăsească pe agenda parlamentară ca o prioritate. Noi trebuie să vorbim foarte serios de întărirea capacităților de apărare. Capacitatea de apărare nu înseamnă numai înzestrare, chiar dacă este înalt tehnologică. Ea înseamnă și pregătirea personalului din forțele active – și aici mergem și pe modul de recrutare, selecție și motivare a tinerilor ca să vină în serviciul militar profesionist și în instituțiile militare de învățământ – drepturile salariilor celor în activitate, pentru că, la momentul actual, un salariu al unui soldat gradat este similar unui muncitor neclaificat. Pe de altă parte, vorbim de reconstrucția rezervei pe principiile voluntariatului. Avem un anumit succes, dar parțial, în privința rezervei voluntare, iar aici sunt încă niște probleme care nu au fost rezolvate, pentru că sunt situații în care cetățeni care s-au înscris pentru rezerva voluntar pentru corpul rezervistilor voluntari, au fost recrutati, slectionati, dar din cauza unor prevederi ale unor acte normative nu toti cei selectionati au putut sa fie încadrați. Or, acest lucru trebuie adaptat cu un grad de urgență ridicată, pentru că noi trebuie să creăm și această motivație pentru rezerva voluntară. Dacă se adoptă legea pregătirii populatiei pentru apărare – să sperăm, sa privim cu optimism, in 2024 – trebuie să avem un proces suficient de recrutare si selectie a celor care optaza pentru serviciul voluntar soldat în termen. Sunt și alte forme de pregatire care sunt gandite de SMAp, mai ales în privința pregătirii ofiterilor în universitățile civile. Ca atare, ar trebui să reprezinte priorități din toate punctele de vedere, inclusiv un sprijin media, care trebuie sa se concentreze nu numai pe activitățile fortelor active- este un lucru bun ca apar informatii în media cu privire la ce face Armata, dar media trebuie să aibă în vedere problematica rezervei. Daca vorbim de rezervă cu caracter general să nu uităm și problematica celor care si-au consacrat viața unei cariere militare și probleme nerezolvate, agravate, acutizate referitor la pensiile militare de stat, considerate “pensii speciale”.
MAS : Într-un scenariu în care România ar trebui să intervină într-un conflict – să zicem că s-ar activa Articolul 5 al NATO – credeți că am fi pregătiți să ajutăm, militar, un alt stat, având în vedere minusurile pe care le-ați precizat?
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : România trebuie să fie pregătită cu ceea ce are, pentru că efortul, în prima etapă, al unei operații de apărare făcută sub egida NATO înseamnă efortul național, iar aici sunt probleme legate de forțele active, dar sunt mai ales probleme legate de rezervă, pentru că, într-o situație de conflict, potrivit planurilor de mobilizare și de completare a unităților, sunt mobilizați rezerviștii, adică bărbații, cetățenii României, care au satisfăcut stagiul militar până în 2007, dar dacă ne uităm la câte exerciții de tip MOBEX se execută anual și orele care se alocă pentru o perioadă scurtă, foarte scurtă de pregătire – de la 8 la 10 ore – ajungem la concluzia că un rezervist din rezerva de mobilizare, așa-numită rezervă operațională, se pregătește 8-10 ore la 10 ani, ori asta înseamnă că rezervistul respectiv este nepregătit. Cum poți să intri în acțiune cu un asemenea rezervist în condițiile în care acesta va fi mobilizat? Este o iresponsabilitate faptul că legea de pregătire preved și perioade și tipuri de pregătore, dar mai ales perioade, pentru cei care sunt în rezerva operațională, cei care au satisfăcut stagiul militar până în 2007. Astfel, ce înseamnă o asemenea rezervă? O putem caracteriza și nu suntem departe de adevăr, ca și “carne de tun”. Or, lucrurile acestea trebuie tratate cu toată seriozitatea. Sigur că NATO realizează prin forța sa, militară, economică, financiară – NATO ca organizație politico-militară elementul de descurajare, dar elementul de descurajare trebuie completat cu o capacitate de apărare deosebită. De fapt, ar trebui să fie invers: atunci când ai o capacitate de apărare și de reacție deosebită realizezi și elementul de descurajare. Din punctul acesta de vedere, avem foarte multe de făcut.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu: Am vorbit de rezervă, dar trebuie să vorbim și despre industria de apărare. Într-o situație de conflict, fluxurile, circuitele de aprovizionare cu toate tipurile de materiale, echipamentele militare, muniția nu functionează ca la pace, ca atare trebuie să ai capacitățile proprii de mentenanță, iar pentru anumite echipamente trebuie să ai capacitățile proprii de producție. Ucraina ne oferă un exemplu din acest punct de vedere pentru că, dincolo de sprijinul occidental, Ucraina a continuat să funcționeze și cu industria de apărare, deși a fost mult mai afectată prin lovirea acesteia de către acțiunile rusești, pentru că industria de apărare ucraineană constituie un obiectiv prioritar pentru ruși.
MAS : Ati vorbit de achizițiile militare…cum vedeți achizițiile militare ale României, mă refer la cele anunțate în 2023, și pe ce credeți că ar trebui să se concentreze următoarelor achiziții?
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : Dacă mergem pe o analiză a categoriilor de forță ale Armatei ar trebui sp începem cu cea mai văduvită categorie de forță din punctul de vedere al dotării. Este vorba despre Forțele Navale, pentru că eșecul legat de corvetele multifuncționale și de fregate ar trebui să dea de gândit. S-a reușit o adaptare. Aici am putea menționa, în primul rând, pregătirea, de fapt, procedura de achiziție finalizată – o să vedem, în timp, și partea de livrare și operaționalizare – a înstalațiilor de rachete antinavă, care au fost achiziționate din Marea Britanie. Acestea reprezintă o capacitate, dar nu reprezintă esența referitoare la capacitatea pe care trebuie să o aibă forțele navale, asta în condițiile în care Marea Neagră este o mare inchisă, prin decizia Turciei – decizie care încalcă, de fapt, Convenția de la Montreaux. Odată cu conflictul din Ucraina, nu au mai intrat nave militare în Marea Neagră. Toate exercițiile multinaționale care s-au desfășurat în România și în Bulgaria nu au avut o prezență navală, nu au avut nave de luptă sau auxiliare din statele membre NATO. Sigur că s-a participat cu echipe de scafandri, cu elementele de stat major, cu aviație de sprijin ș.a., dar navele de luptă ale NATO nu au mai fost prezente și nu mai sunt odată cu declanșarea conflictului. Asta spune cu atât mai mult că trebuie să ne concentrăm pe capacitățile proprii, mai ales în privința Forțelor Navale.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : Putem să menționăm, legat de Forțele Aeriene, partea de PATRIOT și faptul că bateriile au intrat în dotare și prima a fost operaționalizată dincolo de incidentul de la Capul Midia. Dar, un asemenea incident nu înseamnă că aceste baterii nu au capabilități de rispostă. Putem să vorbim de încheierea procedurii de achiziție a aeronavelor F-16, a celor două escadrile. Tot aici, putem vorbi de înființarea centrului de instruire european la Baza Aeriană Borcea. De asemenea, menționăm intrarea în dotare și operaționalizarea primului batalion HIMARS și continuarea livrării și operaționalizării HIMARS-ului. Putem vorbi de continuarea livrării de Piranha V, de livrarea platformelor de transport, care au intrat deja in dotarea Armatei Române. Deci, sunt câteva reușite, dar, în același timă, avem și programe care trebuie în mod urgent să fie reluate – cum sunt reachetele antiaeriene de tipul MANPAD; licitația nu a reușit, va fi reluată în 2023 – și sistemele VSHORAD, adică rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune, care sunt absolut necesare, pentru că trebuie să completăm sistemul de apărare. La capitolul legat de dotare a Forțelor Aeriene și Terestre, în 2024, trebuie să avem o accelerare a sistemelor antidrone și sisteme de război electronic, care au început să intre în dotare. Ar trebui să menționăm, la Forțele Terestr, începerea programului tanc, prin decizia de achiziționare a unui batalion de tancuri Abrams din SUA. Sigur, nu rezolvă întreaga dotare, pentru că în România avem mai multe batalioane de tancuri. Mijloacele blindate rămân o prioritate, iar dacă vorbim despre mijloacele blindate, o prioritate 2024 trebuie să fie și finalizarea licitației MLI, care sunt necesare, și finalizarea achiziției pentru autoturismele tactice ușor blindate.
MAS : Dacă ne uităm la ce ați menționat când vine vorba de dotarea Forțelor Terestre mai ales, mă gândesc la mobilitatea militară. Este România pregătită să transporte asemenea vehicule grele, chiar și dacă vorbim despre vehiculele altor țări care, să spunem, ar participa la exerciții pe teritoriul țării?
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : Excelentă întrebarea și binevenită. În privința transportului rutier sunt câteva realizări, inclusiv intrarea în dotarea Armatei României a unor trailere de transport a echipamentelor grele. Nu asigură o suficiență, însă. Totodată, nu avem o autostradă care să traverseze Carpații, iar acest lucru creează probleme deosevite, pentru că fluxul de aprovizionare din Vest înseamnp intrarea în zona de Vest a țării și traversarea Carpaților. Asta ridică niște porbleme dificile pentru transportul rutier. Problemele cele mai complexe sunt, însă, legate de transportul pe cale ferată, pentru că echipamentele grele- și ca timp și ca, dacă vreți, cantitate – sunt transferate astfel. Este cel mai sigur și asigură transferul unei cantități mari de tehnică grea intr-un timp scurt, iar calea ferată românească știm prea bine că este în colaps. Abia acum, prin programele PNRR s-a început modernizarea unor zone.
MAS : Revenind puțin la evenimentele de securitate pe care le-ati menționate la început, din 2023, cum credeți că vor evolua conflictul din Uceaina și cel dintre Israel și Hamas în 2024?
General (r) Virgil Bălăceanu : Este foarte probabil să se încheie conflictul din Fâșia Gaza, toate etapele, adică nu numai etapa terestră, nu numai etaăa de nimicire a infrastructurii militare a Hamas, ci și etapa
de gestionare a situației post-conflict, care este o situație destul de complexă, și pregătirea condițiilor pentru pace. Cine va guverna Fâșia Gaza va depinde de decizia luată de Israel și de presiunile internaționale. Nu putem să vorbim despre o administrație militarp continuă și ar fi o mare greșeală ocuparea Fâșiei Gaza, nici nu ar trebui să luăm în considerare, în calcul un asemenea scenariu.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : În Ucraina, problemele sunt mai complexe, pentru că 2023 a demonstrat că cele două forțe sunt relativ echilibrate. Ambele tabere au avut actiuni ofensive, ambele tabere își menșin capacitatea continuă de a continua războiul în 2024. Războiul din Ucraina este un război de uzură. Sigur că, pentru Ucraina, 2024 înseamnă modul în care Occidentul va continua să aprovizioneze Ucraina cu echipamente militare, cu muniție și cu instruirea armatei ucrainiene pentru a face față agresiunii Federației Ruse. Federația Rusă are condiții mult mai prielnice din punct de vedere al resursei umane și la fel de prielnice din punctul de vedere al aprovizionării frontului, pentru că industria de apărare din Rusia lucrează. De asemena, Rusia se alimentează și din Iran, se pare, și din Coreea de Nord.
MAS : Care este cea mai mare amenințare la adresa Europei, în general, și a României, în particular, ți care o să fie în 2024?
Generalul (r) Virgil Bălăceanu : Rămâne, dincolo de ceea ce am spune amenințarea terorismului – mai ales pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu – amenințarea din partea Federației Ruse, pentru că poate să aibă un câștig al războiului, în condițiile în care Occidentul nu ar mai ajuta Ucraina. Un ajutor al Ucrainei destinat reluării ofensivei este foarte important, dar Ucraina trebuie să fie întărită în continuare să aibă capacitatea de apărare. Dacă rușii vor vedea că există un deficit din punctul de vedere al capacității armate ucrainiene pentru realizarea apărării, poate își vor propune mai mult decât și-au propus în zona de sud-est al apărării, și anume cucerirea celeilalte jumătăți a Donețkului și a ceea ce au pierdut din Lugansk. Poate vor vrea Harkovul, poate vor vrea zona de est a Ucrainei, poate vor vrea să meargă și către Zaporojie sau Dnipropetrovsk sau poate vor să redeschidă capul de pod de la Herson și sp deschidă o direcție operativă înspre Odesa, care ar însemna o apropiere a Federației Ruse de Dunăre, o problemă foarte complexă și foarte provocatoare pentru România. Deci, lucrurile trebuie gândite în asemenea dimensiuni, apropo de cat continuam să sprijinim Ucraina.
Lasă un răspuns