Generalul (r) Virgil Bălăceanu crede că înarmarea sporită a Rusiei nu trebuie să îngrijoreze, pentru că trupele lui Putin pot rămâne fără muniție inteligentă.
Potrivit New York Times, Rusia provoacă temeri deoarece produce mai mult armament și muniție clasică decât toate țările membre NATO, împreună. Cu toate acestea, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu liniștește apele, afirmând că Armata Roșie ar putea rămâne, în curând, fără muniție inteligentă, esențială în contextul războiului din Ucraina. „Din punctul de vedere al muniției clasice, rușii nu au probleme, dar, în condițiile în care sancțiunile vor fi mai stricte, vor întâmpina dificultăți legate de producția muniției inteligente”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, fostul reprezentant al României la cartierul general al NATO.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu: „Nu trebuie să ne alarmăm, armata lui Putin va avea dificultăți în privința muniției inteligente”
De curând, New York Times a citat o serie de oficiali ucraineni și ruși care au remarcat faptul că Moscova a izbutit să treacă peste sancțiunile impuse, producând mai multe rachete, tancuri și muniție decât înaintea invaziei din Ucraina. Teoretic, acest fenomen provoacă îngrijorări atât la Kiev, cât și în sânul alianței care s-a format împotriva lui Vladimir Putin.
Sub protecția anonimatului, un oficial american care activează în domeniul apărării a menționat că, în această perioadă, Rusia produce anual 200 de tancuri, în timp ce, până la declanșarea „operațiunii speciale”, capacitatea sa era de 100 de tancuri. De asemenea, Kusti Salm, un oficial din cadrul ministerului eston al apărării, a aproximat că producția de muniție a Rusiei este, în acest moment, de șapte ori mai mare decât cea a Occidentului.
Cu toate acestea, generalul (r) Virgil Bălăceanu consideră că „nu trebuie să ne alarmăm, ci să plecăm de la premisa care devine certitudine, și anume că războiul din Ucraina va fi unul de lungă durată, de uzură. Războaiele de lungă durată presupun și consumuri foarte mari de muniție și de echipamente militare, care fie că sunt pierdute, fie avariate. Pentru noi trebuie să fie clar că Federația Rusă a trecut pe picior de război nu cu întreaga economie, ci cu o bună parte, dar, în mod sigur, cu toată industria de apărare”.
„Din punctul de vedere al muniției clasice, rușii nu au probleme, dar, în condițiile în care sancțiunile vor fi mai stricte, vor întâmpina dificultăți legate de producția muniției inteligente. Ucrainenii consemnează că Moscova reușește să producă anual aproximativ 150 – 200 de rachete de croazieră Kalibr și probabil un număr asemănător, dacă nu cumva mai mic, de rachete Iskander”, a continuat interlocutorul nostru.
Aici se cuvine o paranteză. Potrivit site-ului defenseromania, Ucraina dispune de o serie întreagă de proiectile ghidate prin GPS, ceea ce se traduce prin „muniție inteligentă”. Conform informațiilor puse la dispoziție de Pentagon, SUA au trimis mai mult de 7.000 de obuze de mare precizie, 3.000 dintre ele fiind, după toate probabilitățile, rachete Excalibur.
„În privința producției de muniție, rușii nu stăteau rău în această privință. Dar dacă ne referim la vizita atât de mediatizată a lui Kim Jong Un în Federația Rusă, primul obiectiv al unui eventual export va fi reprezentat, în mod deosebit, de obuzele de 122 de milimetri, nu doar de 152 mm”, a explicat generalul (r) Bălăceanu.
Paradoxurile economice pe timp de război
Situația nu trebuie, însă, privită doar la prezent: „În timp, pot apărea o serie de diferențe, pentru că, foarte probabil, vom constata că rușii vor ajunge la anumite limite de producție în domeniul apărării, mai ales în ceea ce privește muniția. Însă, paradoxal, o economie pe timp de război duce inclusiv la stabilitate și la o sănătate economică. Din acest punct de vedere există exemplele țărilor aliate din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care au asigurat foarte multe locuri de muncă prin dezvoltarea producției de armament. Așadar și aici este necesară o analiză complexă”.
Fostul oficial a observat și faptul că „din articolul publicat de New York Times rezultă că rușii ar produce doar 200 de tancuri, anual. Pe de altă parte, potrivit altor surse, Uralvagonzavod, cea mai mare întreprindere a lor de producție de tancuri și de alte blindate se va concentra exclusiv pe producția de tancuri, urmând ca alte întreprinderi să producă mașinile de luptă ale infanteriei sau chiar acestea să fie importate. Aici revenim la discuțiile dintre Vladimir Putin și liderul nord- coreean Kim Jong Un”.
„În cazul în care Uralvagonzavod ar trece exclusiv la producția de tancuri, se vorbește despre o producție foarte mare, de 1000 de tancuri pe an. Iată, corelăm această știre cu informațiile care arată că rușii trec la o producție accelerată a tancurilor T-80, care au caracteristici tehnico-tactice similare lui T-72 M. La Uralvagonzavod, rușii nu mai produceau tancul T-80, ci T-72, în varianta modernizată, precum și T-90M, dar nu într-o cantitate atât de mare, deoarece nu am văzut atât de multe T-90M folosite pe frontul din Ucraina. De asemenea, eu cred că tot acolo produc și varianta T-14, care se pare că nu a fost folosită, deși rușii o anunțau ca fiind tancul cel mai popular din lume”, spune generalul (r) Virgil Bălăceanu.
Conform afirmațiilor ofițerului român, cu siguranță, NATO nu dispune de producția necesară, deoarece Alianța Nord-Atlantică a fost luată prin surprindere de războiul în Europa, dar mai ales de conflictul militar de tip clasic, de război mecanizat și de artilerie, care presupune un consum de muniție foarte mare. Însă, în statele membre NATO se restartează industria de apărare, și resursele financiare sunt mult mai mari decât cele ale Federației Ruse.
„Problema fabricării muniției a trecut dinspre NATO către țările membre, unde există diferențe de decizii. Nu NATO în sine produce muniție, însă Uniunea Europeană a luat măsuri pentru a susține și a monitoriza producția celor 1 milion de obuze de 155 de milimetri pentru Ucraina. Inclusiv în România există căutări legate de dezvoltarea producției de muniție. Dar nu monitorizăm acum țara noastră, pentru că România trebuie să producă în primul rând pulberi, și ulterior să treacă la o producție mai accelerată, din punct de vedere cantitativ și calitativ, a tuturor tipurilor de muniție necesare armatei noastre”, ne-a mai declarat generalul (r) Virgil Bălăceanu.
Foc de artilerie și ce sisteme folosește România
Așadar, conform spuselor interlocutorului nostru, nu trebuie să privim lucrurile cu îngrijorare, ci să analizăm toate datele și să pornim de la o realitate, și anume că războiul presupune consumuri foarte mari, mai ales în ceea ce privește muniția. „Războiul de tipul celui din Ucraina înseamnă o confruntare a artileriei, a rachetelor și a dronelor, care susțin acțiunea mecanizată a blindatelor, într-o anumită măsură alături de aviație. Din punctul de vedere al Rusiei, aviația nu are un rol determinant, așa cum bănuiam, în acțiunile de luptă din Ucraina”, a mai afirmat generalul Bălăceanu, care a detaliat:
„Cu toate acestea, rușii dispun de o flotă aviatică foarte dezvoltată, însă, pe de altă parte, sistemele de avertizare ale ucrainenilor pun în pericol utilizarea masivă a aviației, iar acesta este motivul pentru care ea nu a fost folosită masiv. În locul bombardamentelor aviatice, rușii utilizează masiv focul de artilerie, fie că vorbim despre artileria cu țeavă sau de cea reactivă, care folosește sisteme de rachete”.
În paranteză fie spus, România are în dotare instalațiile Abra și, de asemenea, se poate lăuda cu achiziționarea sistemului Patriot. Un alt mare avantaj, din punct de vedere ofensiv, va consta în intrarea în uz a bateriilor HIMARS, un sistem de artilerie cu rachete capabile să lovească ținte aflate chiar și la o distanță de 300 de kilometri. De altfel, așa cum FANATIK a anunțat în trecut, țara noastră este pregătită să-și mărească arsenalul în mod considerabil.
Politica NATO, pusă în fața unei surprize
Să revenim, însă, la articolul publicat de New York Times. Colegii americani îl citează pe generalul ceh Karel Rehka, șeful Statului Major al Armatei, care susține că Occidentul trebuie să-și sporească producția de armament, dată fiind amenințarea reprezentată de Rusia. Așa cum era de așteptat, ofițerul respectiv a reconfirmat faptul că nu trebuie să ne așteptăm la o evoluție rapidă a conflictului din Ucraina. De altfel, atât SUA cât și statele europene sprijină, consistent, Ucraina, țară care, de altfel, pare să încerce să-și dezvolte și singură industria de apărare, chiar și pe timp de război.
„Generalul ceh ne spune ceea ce știam de foarte mult timp. El nu aduce o noutate, ci intră în clubul celor care susțin că trebuie să ne pregătim pentru un război de lungă durată, care presupune consumuri foarte mari. NATO se află în centrul unei duble provocări. În primul rând, alimentează cu muniție și cu echipamente militare frontul din Ucraina, iar în al doilea, este obligatoriu să-și refacă stocurile de muniție, care sunt foarte reduse. Alianța Nord-Atlantică gândise un alt tip de misiune. Pentru Afghanistan și pentru Irak, unde statele NATO au fost prezente (nu însă și Alianța!), dar și pentru Balcanii de Vest, nu sunt necesare stocuri atât de substanțiale”, a comentat Virgil Bălăceanu.
„Un război clasic, de tipul celui din Ucraina, presupune stocuri mari, din toate tipurile de muniție, deoarece aceste cantități sunt determinate de probabilitatea unui anumit număr de zile de luptă. Ele sunt asigurate pentru toate variantele, de la soldat la piesă ori instalație, până la subunitate, unitate, etc. Există o eșalonare a stocurilor care, în cazul unui conflict, permite alimentarea eficientă a echipamentelor, a tehnicii de luptă care execută tragerea”, a încheiat interlocutorul nostru.
Lasă un răspuns