Baza militară Santahamina, Finlanda, 29 iunie.
Ziua 5.
Prin ușa ușor întredeschisă se aud destul de tare, pentru ora 05:40, acordurile unei piese a celor de la Stereophonics, o pereche de pași târâți…cu elanul orei și o voce spunând “This guy’s are bloody good, mate!”. E clar. Emoțiile i-au trezit devreme pe tinerii artileriști ai Majestății Sale King Charles the 3’rd. Cu o seară înainte , “The Gunners” ne mărturiseau că ideea MOM-ului în pădurile finlandeze le cam dă fiori. Am zâmbit atunci dar cu ochii încă mijiti începem sa simțim și noi presiunea zilei ce stă să înceapă.
La 06:30 suntem în autocare și pornim spre locul ales de gazde pentru probele de map reading și range estimation. Cel mai înalt deal din zonă oferă o privire panoramică asupra capitalei finlandeze ce pare un oraș construit într-un parc. Așteptăm. După cca 15 min ne vine rândul. Primim hărțile și direcțiile, urmând ca noi sa identificam obiectivele si sa estimăm distanțele din punctul de observație până la fiecare din ele. Singurul instrument ce poate fi folosit e busola. Limita de timp, 15′ pentru identificarea obiectivelor și marcarea lor pe hartă și 5′ pentru estimarea distanțelor. … Time’s up! Predăm materialele și coborâm în fuga spre autocare. Urmează un drum de mai bine de o oră, ce ne scoate bine din zona urbană. Debarcăm și ne așteptăm rândul. Tinerii artileriști regali dau ochii roată și evaluează pădurea din jur. Par și mai neliniștiți decât cu o seară înainte.
Rândul nostru. Ne este controlată ținuta. Avem voie sa păstrăm un singur telefon, pus pe silențios și sigilat într-un plic dat de organizatori. Alături de el, harta de urgență. Dacă deschizi plicul în timpul cursei ești descalificat. Poți sa îl folosești în cazul în care te consideri rătăcit sau dacă vrei sa abandonezi. 30″…3, 2,1… Plecăm. Nordăm harta, luam direcția și ne lansăm. Check point 1 în mai puțin de 5 min. Acolo primim doua pusti de asalt și un pistol(adaptate pentru tragere cu bile tip airsoft) cu care trebuie doborâte, contra timp, șase ținte răspândite în pădurea din jur. Țintele cad rapid și ne concentrăm din nou pe hartă, pentru check point 2. Mergem “pe viză”, cum ne-a învațat ne’a Mircea. Pe hartă identificăm postul ca fiind între două lacuri, la baza unui abrupt așa că începem sa alergăm. Cu puțin înainte sa ajungem se aude o bufnitură… Ionuț a alunecat și a căzut. Se tine de glezna dreaptă, strânge din dinți și își cere scuze. Ne amintim de incidentul asemănător de anul trecut, de la concursul din Grecia, la pista CISM. Deși îl doare, vrea sa continuăm… Deja-vu… Mai continuam încă doua posturi dar pe coborârea spre postul 4 glezna îi troznește din nou. Ne sfătuim ce sa facem și cu greu ne hotărâm sa chemăm ambulanța. Asta înseamnă abandon și 0 puncte la cursa de MOM. Cum vineri dimineața avem avionul spre țară, asta înseamă “game over” pentru Team ROM 1. Ionuț ajunge la radiografie iar ceilalți doi, cu ajutorul organizatorilor, la autocarele de la Finish. Privim echipele care apar din pădure cărând cu ele trei mine antitanc. Ar fi fost super fun…, ne gândim. Poate anul viitor.
raportează din Helsinki, rez. vol. Philip Stremțan
Succes participanților