Un gând de Ziua Rezervistului Militar

Cu două luni în urmă, mica comunitate a rezerviștilor voluntari din România era străbătută de fiorul stării de urgență. Se discuta, printre noi, despre mobilizare. Dezbăteam oportunitatea implicării noastre, ca militari sau ca simpli cetățeni preocupați de situația gravă și imprevizibilă din țară. Stăteam cu ochii pe știri și pe telefon, neștiind dacă am putea fi chemați. Eram în blocstart, neștiind dacă va urma o cursă și în ce direcție ar trebui să privim.

Ziua Rezervistului Militar vine, în acest an, la scurt timp după încetarea stării de urgență și cu două zile înainte de o nouă relaxare a măsurilor pentru combaterea COVID-19. O perioadă în care unii dintre noi, rezerviștii voluntari, au sperat că vor fi chemați la datorie. Ne-am uitat la acțiunile altor țări, unde rezerviștii au avut de jucat un rol, pe măsura pregătirii lor. Și ne-am dorit ca și noi să fim pregătiți, cât mai curând, ca să putem acționa într-o situație de criză.

Poate că, în anii viitori, Ziua Rezervistului va avea o altă încărcătură. Poate că nu va mai fi o sărbătoare doar a militarilor și, mai ales, a celor retrași din viața activă. Pentru că a fi rezervist înseamnă, în primul rând, a fi disponibil ca să îi ajuți pe alții, indiferent de vârstă și de pregătire. Avem nevoie să participăm, în această calitate, la viața societății. Avem nevoie să fim instruiți, puși la treabă și înțeleși ca o categorie conectată la mediul civil și la cel militar, în egală măsură.

Cu această speranță, le urez la mulți ani tuturor rezerviştilor.

Slt. (rz.v.) Cătălin Florea, membru al Consiliului Director al AORR.