Ileana Ciurică, preşedintele nou-înfiinţatei sucursale AORR Gorj: Încercăm să ne facem vocea auzită

Ileana Ciurică, preşedintele nou-înfiinţatei sucursale AORR Gorj: Încercăm să ne facem vocea auzită

În data de 12 iunie 2019 a fost constituită Sucursala Gorj a AORR, sub conducerea doamnei Ileana Ciurică. Este cel mai recent eveniment de acest tip, dintr-o serie începută în anul 2018, prin care AORR şi-a consolidat prezenţa în judeţele Vaslui, Vrancea, Brăila, Galaţi şi Olt.

Stăm de vorbă cu doamna Ciurică, licenţiată în Drept, director de magazin şi soldat rezervist voluntar la intendenţă. Şi-a dorit atât de mult acest statut, încât a candidat deşi în judeţul Gorj erau disponibile doar posturi de soldaţi, iar calificările personale i-ar fi permis încadrarea ca ofiţer. A terminat cursul de formare cu media 10 (zece), iar acum îşi asumă răspunderea de a apăra drepturile altor rezervişti, pe lângă îndatoririle deja acumulate în viaţa civilă şi în cea militară.

 

Cum v-a venit ideea să vă implicaţi în înfiinţarea sucursalei AORR Gorj?

Ideea mi-a venit la propunerea unui coleg și în urma neregulilor sesizate încă de la intrarea mea în acest sistem. Este vorba de Dragoş Cîrstea, care la începutul anului a avut iniţiativa de a trimite o scrisoare colectivă către ministrul apărării, cu privire la neregulile întâmpinate de rezerviştii voluntari pe parcursul selecţiei şi instruirii iniţiale, precum şi după semnarea contractelor. Eu m-am ocupat de mobilizare, reușind astfel sa adunăm aproximativ 100 de rezerviști din toată tara.

A fost și continuă să fie o muncă de echipă la care ulterior s-au alăturat și alți colegi minunaţi, dedicați acestui scop. Înfiinţarea de sucursale locale este o continuare a demersurilor începute, prin care urmărim să fim mai aproape de rezervişti, la nivel local.

 

Câţi membri sunt acum în AORR Gorj?

La ora actuală suntem 12 membri, dar dorim mărirea grupului nostru, pe măsură ce alţi candidaţi se alătură programului de formare a rezerviştilor voluntari. În acelaşi timp, încercăm să ajungem la militarii de carieră, în rezervă sau în retragere, pentru care AORR desfăşoară o activitate constantă de susţinere, în special pe tema pensiilor militare.

 

 Care sunt provocarile cu care vă confruntaţi la nivel local? Ce vă propuneţi să faceţi în următoarea perioadă?

Încercăm să ne facem vocea auzită, să fim trataţi cu respect și să ne integrăm printre cadrele active. Dorim ca acestea să  vină în ajutorul nostru, să înţeleagă că putem colabora, astfel încât să evităm marginalizarea rezerviştilor, un fenomen pe care mulţi dintre noi l-au observat. Cadrele active trebuie să înțeleagă că facem parte din aceeași structură, suntem de aceeași parte a baricadei şi avem aceleaşi interese.

 

Ce credeţi că este necesar pentru ca rezerviştii voluntari să îşi poată îndeplini rolul de a participa la apărarea tarii?

Este necesar să participăm la misiuni interne și externe pentru instruirea  noastră, să vedem o concretizare a principiului de formare continuă menţionat în lege, devenind astfel profesioniști. În acelaşi timp, trebuie să fim remunerați așa cum s-a promis şi să reprezentăm o prioritate în acoperirea deficitului de personal cu care se confruntă în momentul de față sistemul de apărare națională.

 

Cum v-aţi hotărât să deveniţi rezervist voluntar? Ce v-a motivat?

Port un respect deosebit faţă de acest sistem, consider că purtarea uniformei militare este o onoare. Cred că am un simţ patriotic puternic dezvoltat, dintotdeauna mi-am dorit să pot să îmi apăr familia, semenii și pământul românesc.

 

Povestiţi-ne un episod memorabil din experienţa de rezervist voluntar.

Episoade memorabile pot spune că am avut și pozitive, dar, din păcate, și negative.

Pozitive în unitatea unde am făcut instruirea iniţială și unde am reușit, în urma muncii și dăruirii, să finalizez cursul de formare cu media 10. Nu voi uita niciodată prima ședință de tragere, momentul în care am ținut pentru prima dată o armă adevărată în mână. A fost o ședință cu o încărcătură emoțională puternică, în care toți ne doream să iasă totul perfect. Cu mici stângăcii, dar cu sprijin maxim din partea cadrelor, am reuşit să prindem încredere în noi.

Episoadele negative sunt cele trăite în unitatea militară de care aparțin, unde de când am ajuns am avut senzaţia că nimeni nu ştie ce să facă cu noi, că suntem priviţi cu scepticism. Nici până în momentul de faţă nu am primit uniforma, primele de fidelitate au fost acordate cu întârziere, iar demersurile noastre au atras şi mai multă dezaprobare.

Scopul AORR Gorj este de a ajuta viitorii rezerviști să nu se mai confrunte cu astfel de probleme, să fie reprezentaţi şi sfătuiţi pentru depăşirea obstacolelor cu care mulţi dintre noi s-au întâlnit deja. La fel de importantă pentru noi este şi rezolvarea situaţiei inechitabile a pensionarilor militari, sprijinirea celor care după o viaţă petrecută sub drapel îşi văd ameninţate drepturi fundamentale. În acest scop, suntem în permanentă legătură cu membrii AORR din Bucureşti şi din restul ţării.